Tetraevanghelul copiat de Radu de la Mănicești sau Evangheliarul de la Londra (1574)

Prezentare text: Bogdan Țâra

Traducere prezentare: Adina Chirilă 

 

Carte de ritual, care cuprinde cele patru evanghelii. Este o copie după Tetraevanghelul lui Coresi (1561), făcută de grămăticul Radu, din porunca și pentru uzul personal al domnitorului muntean Pătrașcu Vodă .
Manuscrisul, foarte bine conservat, se păstrează la British Museum din Londra, în cadrul Bibliotecii Harleiana, sub cota 6315 B (Gheție / Mareș 1985: 351), unde a ajuns după ce a trecut pe la Marcu Vodă, fiul domnitorului Petru Cercel, apoi la germanul Rupert de Dindorff și la contele englez Robert Harley, a cărui bibliotecă a fost donată integral muzeului londonez (Dimitrescu 1963: 25; v. mai mult la Hasdeu 1882: 51-52).
Volumul „este de format in-folio și conține 276 de file, ‹‹ scrise cu frumoase caractere semiunciale ››, avînd viniete colorate și aurii” (Gheție / Mareș 1985: 352).
Dintr-o însemnare făcută pe filele 274-276, reiese că manuscrisul a fost copiat în 1574, între 3 iunie și 4 iulie, „adică la 13 ani după apariția textului lui Coresi” (Dimitrescu 1963: 25; v. și Hasdeu 1882: 54; Gheție / Mareș 1985: 352).
Din aceeași însemnare aflăm că textul a fost copiat în insula greacă Rhodos, de către pisarul „Radu Grămăticul, fiul lui Drăghici din Mănicești, de „lîngă tîrgul Ruși, pe apa Vedei (= Roșiorii de Vede, jud. Teleorman)” (Gheție / Mareș 1985: 352).
Scribul muntean „fugise din țară în momentul revenirii la domnie a lui Mircea Ciobanul, în 1558. După ce s-a refugiat într-un sat bulgăresc, Novaiceni, de pe rîul Osma, în care a scris diverse cărți, Radu s-a îndreptat către insula Rodos, unde auzise că se află Pătrașcu, fiul domnului și al ocrotitorului său din trecut”, care „i-a dat însărcinarea să scrie, după un ‹‹izvod››, Evanghelia în limba română” (Dimitrescu 1963: 25).
Singura ediție a acestui text este cea întocmită de Moses Gaster și publicată mai întîi la Londra. Versiunea românească a ediției s-a pus în circulație abia în 1929, cu un titlu greșit: Tetraevanghelul diaconului Coresi din 1561 (v. Gaster 1929). Fragmente din Evangheliarul de la Londra au mai fost publicate de B. P. Hasdeu în revista „Columna lui Traian”, III, 1882 și IV, 1883, iar în ediția Cărții cu învățătură (1581), alcătuită de S. Pușcariu și A. Procopovici în 1914 și în cea dedicată de Florica Dimitrescu Tetrevanghelului lui Coresi (v. Dimitrescu 1963: 26, 39-167) se dau, la subsol, particularitățile de grafie din manuscrisul lui Radu de la Mănicești față de textele tipărite de Coresi.
Pentru Corpusul electronic al textelor românești vechi vom efectua o transcriere nouă a manuscrisului original.

BIBLIOGRAFIE

Chivu, Gheorghe / Costinescu, Mariana 1974: Bibliografia filologică românească. Secolul al XVI-lea, București, p. 110-114.
Dimitrescu, Florica 1963: Tetraevanghelul tipărit de Coresi, Brașov, 1560-1561, comparat cu Evangheliarul lui Radu de la Mănicești, 1574. Ediție alcătuită de ~ , București, Editura Academiei. 
Dimitrescu, Florica 1965: Asupra raportului dintre Tetraevanghelul lui Coresi și Evangheliarul lui Radu de la Mănicești, în Omagiu lui Alexandru Rosetti, București, p. 177-180.
Dimitrescu, Florica 1967: Despre raporturile dintre Tetraevanghelul lui Coresi (1561) și Evangheliarul manuscris din Londra (1574), în „Studii și cercetări lingvistice”, XVIII, nr. 4, p. 447-454.
Dimitrescu, Florica 1968: Cu privire la raportul dintre Tetraevanghelul lui Coresi și Evangheliarul lui Radu de la Mănicești, în „Studii și cercetări lingvistice”, XIX, nr. 1, p. 49-51. 
Drăganu, Nicolae, DR III, p. 499.
Gaster, M. 1929: Tetraevanghelul diaconului Coresi din 1561 prelucrat de ~ , București. [Titlul este greșit, pentru că textul editat de M. Gaster este manuscrisul copiat de Radu de la Mănicești în 1574.] 
Gheție, Ion 1967a: Raportul dintre Tetraevanghelul lui Coresi și Evangheliarul din Londra, în „Studii și cercetări lingvistice”,XVIII, nr. 3, p. 313-324.
Gheție, Ion 1967b: Din nou despre raportul dintre Tetraevanghelul lui Coresi și Evangheliarul din Londra. Chestiuni de metodă, în „Studii și cercetări lingvistice”, XVIII, nr. 6, p. 641-650.
Gheție, Ion 1975: Baza dialectală a românei literare, București, Editura Academiei.
Gheție, Ion / Mareș, Al. 1985: Originile scrisului în limba română, București, Editura Științifică și Enciclopedică.
Gheție, Ion / Mareș, Al. 1994: Diaconul Coresi și izbânda scrisului în limba română, București, Editura Minerva.
Hasdeu, B. P. 1882: Manuscriptul românesc din 1574 aflător la Londra în British Museum, în „Columna lui Traian”, Noua Seria, III, p. 48-62.
ILRL 1997: Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), de Gheorghe Chivu, Mariana Costinescu, Constantin Frâncu, Ion Gheție, Alexandra Roman Moraru și Mirela Teodorescu, coordonator Ion Gheție, București, Editura Academiei Române
Ionescu, I. 1979: În legătură cu originalul românesc al Tetraevanghelului coresian, în „Limba română”XXVIII, nr.2, p. 207-208.
Iorga, N. 1915, Istoria literaturii românești, I, ediția a II-a, București.
Mareș, Al. 1967: Precizări în legătură cu traducerea Tetraevanghelului lui Coresi, în „Studii și cercetări lingvistice”, XVIII, nr. 6, p. 659-662.
Mareș, Al. 1982: Originalele primelor traduceri românești ale Tetraevanghelului și Psaltirii, în Cele mai vechi texte românești. Contribuții filologice și lingvistice, coord. Ion Gheție, București, p. 183-206.
Mareș, Al. 1982b: Originalele cărților coresiene. Pe marginea unei ipoteze recente, în „Revista de istorie și teorie literară”, 31, nr.2, p. 198-208.
Panaitescu, P. P. 1965: Începuturile și biruința scrisului în limba română, București. 
Pașca, Ștefan 1956: Activitatea lui Moses Gaster în domeniul lingvisticii și al filologiei române, în „Cercetări de lingvistică”, t. I, nr.1 – 4.
Rosetti, Al. 1944: Cele mai vechi traduceri de cărți religioase. Considerații asupra datării și localizării lor în lumina cercetărilor nouă, în „Revista istorică română”, XIV, p. 1-14.
Rosetti, Al. 1978: Istoria limbii române. I. De la origini pînă în secolul al XVII-lea, ediția a II-a, [București].