Tâlcul evangheliilor

sau Cazania I, denumire utilizată frecvent de cercetători

 

Colaționare: Bogdan Țâra

Prezentare text: Bogdan Țâra

Traducere prezentare: Adina Chirilă

 

Carte de cult și de învățătură creștină, tipărită de diaconul Coresi în anii 1567 sau 1568 . 
Cazania I  conține 66 de predici, sumarul și un epilog: Dojana cititorilor, în care se dau unele informații referitoare la editarea cărții. În același volum se află, în continuare, o altă carte imprimată de Coresi: Molitvenicul rumânesc, păstrată fragmentar.
Exemplarul cel mai bine conservat „este de format in-folio (268-174 mm) și cuprinde 263 de file. Lipsită de început și de ultima filă (care probabil era albă), Cazania însuma, în forma inițială, 248 de file, împărțite în 31 de caiete de 8 file” (Gheție 1998: 10; v. și descrierea amănunțită a tuturor exemplarelor cunoscute pînă acum, la Drimba 1998: 19-25).
Este prima Cazanie tipărită în limba română. Predicile sînt traduse, uneori compilate, prelucrate sau completate cu adausuri originale, după un text străin: slavon, maghiar sau ucrainean .
Traducătorul textului nu a fost identificat, cu toate ca s-au făcut numeroase investigații pe această temă, care au adus în discuție numele mai multor cărturari români și străini, între care se număra, desigur, și diaconul Coresi, care, însă, doar a revizuit și a cizelat limba textului înainte de a-l tipări (v. Gheție 1998:14). Este posibil ca traducătorul să fi fost un cleric calvin sau un susținător al acestei biserici protestante, pentru că „în Tâlcul evangheliilor s-au strecurat o serie de învățături calvine, cartea fiind destinată românilor de curînd trecuți la Reformă, dar având totodată rolul de a difuza aceste învățături în rîndul celor rămași în credința străveche. Ca și în alte cărți datorate Reformei, în Cazanie este exprimată necesitatea de a folosi limba română în slujbele religioase și sunt expuse unele dintre principiile fundamentale ale protestantismului: convingerea că singură credința este în măsură să-i asigure omului grația divină, doctrina predestinării, o caracteristică a calvinismului, combaterea credinței despre rolul sfinților în raporturile dintre muritori și divinitate și prohibirea cultului acestora, respingerea tradiției și condamnarea practicilor superstițioase” (Gheție 1998: 14; v. și Gheție / Mareș 1985: 238; Gheție / Mareș 1994: 107).
Întrucît pe foaia de titlu a Cazaniei I nu se face nicio mențiune despre locul în care a fost tipărită, cercetătorii care s-au referit la acest subiect au indicat mai multe localități din Transilvania: Brașov, Sibiu, Sas-Sebeș, Teiuș, Alba Iulia, Abrud și Cluj (v. Gheție 1998: 11).
Locul sau regiunea în care s-a făcut traducerea textului în limba română este, de asemenea, o problemă controversată. Pe baza interpretării faptelor de limbă și de istorie culturală, cercetătorii au emis mai multe ipoteze cu privire la zona în care putea fi scris originalul care a fost revizuit și apoi imprimat de Coresi. Aceste regiuni ar fi: Banat-Hunedoara, nord-vestul Maramureșului și nordul Transilvaniei.
În textul Cazaniei au fost identificate fapte de limbă specifice Banatului si zonelor limitrofe, precum și unele norme ale variantelor literare de tip nordic, ce ar putea susține ideea ca originalul ar fi de origine bănățeană. Alături de acestea, în text există și norme proprii variantei literare de tip sudic, introduse, foarte probabil, de Coresi (vezi toată discuția și bibliografia subiectului la Buză 1982: 13-36; și la Gheție 1998: 12-13; Gheție / Mareș 1994: 104-106; cf. și Ivănescu 1989: 43-52). 
Din cartea imprimată de Coresi s-au păstrat numai două exemplare, care se afla la Filiala din Cluj-Napoca a Bibliotecii Academiei Române, două copii manuscrise și cîteva file disparate. Niciunul dintre cele patru texte nu este complet, fiecare avînd mai multe file lipsă ori deteriorate (vezi prezentarea detaliată a situației textelor respective făcută de Drimba 1998: 19-25).
Pînă în prezent, nu s-a elaborat decît o singură ediție critică a acestei tipărituri coresiene (v. Coresi 1998: 31-187). Reproducerea cu litere latine a textului s-a făcut conform principiului transcrierii interpretative, editorul întîmpinînd numeroase dificultăți din pricina stării fizice a exemplarelor din ediția primă și a inconsecvențelor lingvistice din această scriere.
Pentru varianta digitizată a Cazaniei I, vom utiliza, ca text de bază, ediția publicată de Vladimir Drimba, după ce o vom colaționa cu originalul și vom reveni asupra interpretării unor slove din perspectiva istoriei vechii române literare.

BIBLIOGRAFIE

Buză 1982: Contribuții la localizarea Tîlcului evangheliilor și Molitvenicului românesc (1567-1568), în Cele mai vechi texte românești. Contribuții filologice și lingvistice, București, p. 13-36.
Coresi 1998: Coresi, Tâlcul evangheliilor și Molitevnic rumânesc, Ediție critică de Vladimir Drimba, Cu un studiu introductiv de Ion Gheție, București, Editura Academiei Române.
Drimba 1998: Notă asupra ediției, în Coresi 1998: 19-27.
Gheție 1998: Studiu introductiv la Coresi 1998: 9 -15.
Gheție, Ion / Mareș, Al. 1985: Originile scrisului în limba română, București, Editura Științifică și Enciclopedică.
Gheție, Ion / Mareș, Al. 1994: Diaconul Coresi și izbânda scrisului în limba română, București, Editura Minerva.
Ivănescu, G. 1989: Studii de istoria limbii române literare, Ediție îngrijită și Postfață de Al. Andriescu, Iași, Editura Junimea, p. 15-52.