Rugăciunea Tatăl nostru

Transcriere: Roxana Vieru

Prezentare text: Bogdan Țâra

Traducere prezentare: Adina Chirilă

Rugăciunea domnească (cf. lat. Oratio Dominica) este cea mai importantă și mai cunoscută rugăciune a creștinilor.
Textul conține prima versiune românească a rugăciunii respective, ajunsă pînă la noi, în transcriere cu litere latine (cf. Coseriu 1994: 35; 42, nota 15; 47). A fost reprodusă, ca eșantion de limbă română, în volumul Statuta y Metryka Przywileiów Koronnych, tipărit la Cracovia, în 1594, cu alfabet latin și ortografie polonă.
Cunoscută și sub denumirea Versiunea Luca Stroici, rugăciunea a fost transcrisă de logofătul moldovean Luca Stroici pentru editorul polonez Stanisław Sarnicki, căruia i-a înmînat manuscrisul cu prilejul Seimului de la Varșovia din 1593 (v. Gheție / Mareș 1985: 333).
Traducerea românească „urmează cu fidelitate varianta din Evanghelia după Matei, cap. VI, v. 9-13, și este diferită de traducerea pe care o urmează versiunile coresiene” (Gheție / Mareș 1985: 333; v. și Coseriu 1994: 62, nota 57). Deocamdată, originalul străin al traducerii românești editate în 1594 nu a fost stabilit. Se presupune că traducerea s-ar fi făcut după o versiune latină a rugăciunii sau că varianta Stroici a fost influențată de textul rugăciunii Tatăl nostru din Evangheliarul slavo-român de la Sibiu (1551-1553) (v. Gheție / Mareș 1985:333). În acest din urmă caz, s-a constatat că textul românesc din Evangheliar nu este o traducere a celui slavon adiacent (v. Niculescu 2006-2007: 50), fiind, probabil, o variantă cunoscută și folosită în mod curent de românii creștini din zonele nordice.
Textul este scris într-o variantă literară nordică, de tip moldovenesc (v. Gheție / Mareș 1985: 333; cf. și Coseriu 1994: 53), ceea ce confirmă ipoteza că provine din Moldova, de unde era și cel care l-a transcris pentru editorul polonez.
După cum afirmă E. Coseriu, „Primul Tatăl nostru românesc apărut în afara României, și anume cel al lui Luca Stroici, a rămas total necunoscut în Occident” (Coseriu 1994:47). Nici măcar prin varianta transcrisă de Nicolae Milescu Spătarul pentru Thomas Smith și pentru Georg Stiernhielm, textul editat la Cracovia nu ar fi ajuns în vestul Europei, pentru că între versiunea acestuia și versiunea Luca Stroici există diferențe importante, care infirmă ipoteza că Milescu ar fi copiat textul din culegerea lui Sarnicki (Coseriu 1994: 61, nota 54).
Prima reeditare a versiunii Luca Stroici a rugăciunii Tatăl nostru aparține lui B. P. Hasdeu, în L. Stroici, părintele filologiei latino-române, București, 1864, p. 26 (vezi și id., Cuvente den bătrâni, vol. II, București, 1879, p.118-119). Textul a mai fost reprodus în M. Gaster, Chrestomație română, I, Leipzig - București, 1891, p. 39; Lazăr Șăineanu, Istoria filologiei române, ed. a II-a, București, 1895, p.15; Crestomație romanică, întocmită sub conducerea acad. Iorgu Iordan, vol. I, București, EA, 1962, p. 191; Magdalena Georgescu, Considerații filologice asupra unui vechi text românesc, în „Limba română”, XXVII (1978), nr. 1, p.77, 78. Pentru corpusul digital am folosit textul reprodus în Statuta y Metryka Przywileiów Koronnych.

BIBLIOGRAFIE

Coseriu, Eugenio 1994: Limba română în fața Occidentului. De la Genebrardus la Hervas, Contribuții la istoria cunoașterii limbii române în Europa occidentală, În românește de Andrei A. Avram, Cluj – Napoca, Editura Dacia.
Georgescu, Magdalena 1978: Considerații filologice asupra unui vechi text românesc, în  ”Limba  română”, XXVII, nr. 1, p.77, 78. 
Gheție, Ion / Mareș, Al. 1985: Originile scrisului în limba română, București, Editura Științifică și Enciclopedică.
Niculescu, Al. 2006-2007: Tatăl nostru, în „Dacoromania”, serie nouă, XI-XII, Cluj-Napoca, p. 17-75.