Psaltirea Voronețeană

Transcriere: Ana Sabie

Colaționare: Roxana Vieru

Prezentare text: Bogdan Țâra

Traducere prezentare: Adina Chirilă

 

Text biblic, utilizat curent în ritualul bisericesc.
Manuscrisul, păstrat fragmentar, a fost găsit de Simion Florea Marian la mănăstirea Voroneț. Se află la Biblioteca Academiei Române, sub cota ms. rom. 693.
Textul ajuns pînă la noi este o copie transcrisă, probabil de același copist, de pe o traducere mai veche a psalmilor în limba română, făcută după o versiune slavonă (v. Candrea 1916: XLIV-XLVI, LXXVIII-LXXXI; Mareș 1982 a: 200-204; cf. și Gheție / Mareș 1985: 298). Copia, care este bilingvă, putea să se facă și după o versiune intermediară slavo-română cu traducere interliniară ( cf. Mareș 1982 b: 249).
Din manuscris s-a pierdut mai bine de jumătate, „52 de foi lipsind de la început, alte 11 de la sfîrșit, iar între cele 73 de file rămase, fiind smulse ici și colo alte 12 foi” (Candrea 1916: XLIV). Dimensiunile filelor sînt de 21 x 16,2 cm, iar oglinda paginii este de 15 x 9/11 cm și cuprinde 25 de rînduri, scrise cu cerneală neagră, excepție făcînd doar „titlurile, inițialele și punctele dintre fragmentele slave și cele românești”, care sunt scrise cu roșu (chinovar), pe hîrtie  cu „filigranele mistreț (fabrica din Schweidnitz-Silezia), două săgeți încrucișate (de proveniență venețiană), stemă surmontată de coroană, avînd înscrisă o barcă (fabrica poloneză din Busk), stemă surmontată de coroană, avînd înscrisă o cruce cu traverse” (Gheție / Mareș 1985: 297-298). Textul păstrat, scris cu semiunciale foarte frumoase, „începe cu ps. LXXVII, 37 și continuă, cu numeroase lacune, pînă la Cînt. X, 71” (Candrea 1916: XLIV).
Cu privire la datarea Psaltirii Voronețene, cercetătorii sunt de acord că manuscrisul a fost copiat în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, dar intervalele temporale diferă de la autor la autor (v. Gheție / Mareș 1985: 39, unde se dă și bibliografia). Părerea cea mai convingător argumentată aparține lui Al. Mareș, care consideră că textul datează din perioada 1551 – 1558 (Mareș 1984: 197-198).
Conform unei însemnări marginale din secolul al XVIII-lea, făcută în slavonă, manuscrisul a aparținut mănăstirii Voroneț, iar în limba textului se găsesc numeroase fapte de limbă moldovenești, ceea ce înseamnă că Psaltirea Voronețeană a fost copiată în Moldova de Nord (v. Gheție 1982: 152-172).
Ca și în cazul celorlalte scrieri rotacizante, referitor la persoana copistului sau a traducătorului acestui text nu există nici o informație în manuscrisul ajuns pînă azi. S-au emis însă mai multe ipoteze, întemeiate pe argumente lingvistice și de istorie culturală, după care acesta ar fi fost o persoană cu o cultură modestă, eventual „un preot de țară, probabil de origine ardeleană, cunoscător al slavonei și al latinei”, cum credea N. Iorga (v. Gheție / Mareș 1985: 303; v. și Iorga 1925: 103, 116-117) sau un călugăr maramureșean venit din Bihor (Drăganu 1914: 7), ori, poate, cel puțin în cazul unuia dintre copiști,  un sas din zona Bistriței, trecut la husitism (Drăganu 1922-1923: 927; Istrate 1959: 131-135;  vezi și alte păreri la Gheție / Mareș 1985: 303).
Psaltirea Voronețeană a fost editată de G. Giuglea, cu slove chirilice, fără nici un studiu filologic sau lingvistic, în „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, XI, 1911, și de C. Gălușcă, într-o ediție de popularizare, sub titlul Slavisch-rumänisches Psalterbruchstűck (Halle, 1913).
Pentru varianta digitizată a textului am folosit ediția lui C. Gălușcă și manuscrisul nr. 693 de la B.A.R.

BIBLIOGRAFIE

Chivu, Gheorghe / Costinescu, Mariana 1974: Bibliografia filologică românească. Secolul al XVI-lea, București.
Candrea, I.-A. 1916: Psaltirea Scheiană, comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI și XVII traduse din slavonește, vol. I, București.
Ciobanu, Ștefan 1947: Istoria literaturii române vechi, vol. I, București.
Drăganu, Nicolae 1914: Două manuscripte vechi: Codicele Todorescu și Codicele Martian, București.
Drăganu, Nicolae 1922-1923: Manuscrisul Liceului Grăniceresc „G. Coșbuc” din Năsăud și săsismele celor mai vechi  manuscrise românești, în „Dacoramania”, III, p. 472-508.
Gheție, Ion 1968: Maramureșul anilor 1500, patrie a textelor rotacizante?, în LR, XVII, nr. 3, p. 147-182.
Gheție, Ion 1975: Baza dialectală a românei literare, București, Editura Academiei.
Gheție, Ion 1976: Moldova și textele rotacizante, în „Limba română”, XXV, nr. 3, p. 257-268.
Gheție, Ion 1978: Psaltirea Hurmuzaki și filiația psaltirilor românești din secolul al XVI-lea și al XVII-lea, în „Limba română”, XXVII, 1978, nr. 1, p. 51-57.
Gheție, Ion 1982: Contribuții la localizarea psaltirilor românești din secolul al XVI-lea, în Cele mai vechi texte românești. Contribuții filologice și lingvistice, coord. Ion Gheție, București, p. 147-181.
Gheție, Ion / Mareș, Al. 1985: Originile scrisului în limba română, București, Editura Științifică și Enciclopedică.
Gheție, Ion / Teodorescu, Mirela 2005: Psaltirea Hurmuzaki, I. Studiu filologic, studiu lingvistic și ediție de ~ , București, Editura Academiei Române
ILRL 1997: Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), de Gheorghe Chivu, Mariana Costinescu, Constantin Frîncu, Ion Gheție, Alexandra Roman Moraru și Mirela Teodorescu, coordonator: Ion Gheție, București, Editura Academiei Române
Iorga, Nicolae 1925: Istoria literaturii românești, I, ediția a II-a, București.
Istrate, Gavril 1959: Un fonetism propriu Psaltirii Scheiene, în „Studii și cercetări științifice” (Iași), filologie, nr. 1-2, p.131-135, republicat în Limba română literară. Studii și articole. Ediția a II-a revizuită și adăugită, [Iaşi], Tipo Moldova, [2009], p. 31-36. 
Ivănescu, G. 1980: Istoria limbii române, Iași, Editura Junimea.
Ivănescu, G. 1989: Studii de istoria limbii române literare, Ediție îngrijită și Postfață de Al. Andriescu, Iași, Editura Junimea, p. 15-52.
Mareș, Al. 1982 a: Originalele primelor traduceri românești ale Tetraevanghelului și Psaltirii, în Cele mai vechi texte românești. Contribuții filologice și lingvistice, coord. Ion Gheție, București, p. 183-205.
Mareș, Al. 1982 b: Filiația psaltirilor românești din secolul al XVI-lea, în Cele mai vechi texte românești. Contribuții filologice și lingvistice, coord. Ion Gheție, București,  p.207-261.
Mareș, Al. 1984: Datarea Psaltirilor Scheiană și Voronețeană, în „Limba română”, XXXIII, nr. 3, p. 191-198.
Panaitescu, P. P. 1965: Începuturile și biruința scrisului în limba română, București. 
Rosetti, Al. 1986: Istoria limbii române, I. De la origini până la începutul secolului al XVI-lea. Ediție definitivă, București.