Pravila ritorului Lucaci

Colaționare: Adina Chirilă

Prezentare text: Bogdan Țâra

Traducere prezentare: Adina Chirilă

 

Text juridic de drept canonic. 
Manuscrisul a fost găsit de Gr. Crețu la mănăstirea Putna. Acesta l-a luat, sub formă de împrumut, în vederea elaborării unei ediții, pe care n-a mai realizat-o, iar textul a ajuns, după mai bine de patru decenii, la un anticariat din București, de unde a fost achiziționat, în 1950 , de Biblioteca Academiei Române și integrat în categoria manuscriselor slave, sub cota ms. sl. 692 (v. Rizescu 1971: 7; Gheție / Mareș 1985: 280).
Pravila ritorului Lucaci este o copie după o variantă românească intermediară, traducerea inițială fiind făcută după unul sau mai multe originale slavone din secolul al XVI-lea (v. Mareș 1969: 280-282, 298; Rizescu 1971: 17-33; Chivu 1982: 146-147, 153).
Manuscrisul 692 de la B.A.R. este alcătuit din patru manuscrise: I. de la fila 1 la 214; II. de la fila 215 la 248; III. de la fila 249 la 282 și IV. de la fila 283 la 354 (v. Gheție / Mareș 1985: 280). Întregul manuscris este copiat de aceeași mînă, pe hîrtie sileziană cu filigran ce reprezintă trei figuri de mistreț, și cuprinde: „a) text slavon (cea mai mare parte); b) text slavon, cu traducere românească interliniară (134 pagini); c) exclusiv text românesc (10 pagini)” (v. Rizescu 1971: 10). Filele, de format 22 cm x 16 cm, au, de regulă, 18 rînduri pe pagină, scrise cu cerneală neagră, cu excepția titlurilor și a inițialelor, care sînt scrise cu roșu (Rizescu 1971: 9-10).
Conform însemnării de pe fila 8 ͮ , scrisă în slavonă , Pravila a fost copiată în anul 1581, de către ritorul și sholasticul Lucaci, la cererea și pe cheltuiala călugărului Eremia, fost episcop de Roman, retras la mănăstirea Putna, unde fusese egumen în 1575 (v. Smochină, N.N. / Smochină, N. 1965: 1046, apud Gheție / Mareș 1985: 281). Așadar, anul efectuării copiei și numele copistului sunt cunoscute cu certitudine, iar locul în care s-a realizat manuscrisul nu putea fi altul decît mănăstirea Putna, în incinta căreia exista o școală unde Lucaci, care avea o pregătire superioară, nu este exclus să fi fost profesor, iar Pravila a aparținut acestui lăcaș pînă la începutul secolului XX. Și limba textului, care cuprinde numeroase fenomene nord-moldovenești, confirmă această părere (v. Gheție / Mareș 1985: 281, 289)  . 
Textul românesc al Pravilei ritorului Lucaci a fost publicat, într-o ediție academică, de I. Rizescu (v. Rizescu 1971).
Pentru varianta digitizată a Pravilei am utilizat, ca text de bază, ediția critică publicată de I. Rizescu. În acest scop, am colaționat textul transcris cu litere latine cu originalul scris în alfabet chirilic și am revenit, unde a fost necesar, asupra interpretării unor slove din perspectiva normelor de transcriere stabilite pentru toate textele incluse în Corpusul electronic.

BIBLIOGRAFIE

Chivu, Gheorghe 1982: Pravila lui Coresi. Text stabilit, studiu filologic, studiu lingvistic și indice de ~ , în Texte românești din secolul al XVI-lea, 1. Catehismul lui Coresi, II. Pravila lui Coresi, III. Fragmentul Todorescu, IV. Glosele Bogdan, V. Prefețe și epiloguri. Ediții critice de Emanuela Buză, Gheorghe Chivu, Magdalena Georgescu, Ion Gheție, Alexandra Roman Moraru, Florentina Zgraon. Coordonator Ion Gheție, [București], Editura Academiei, p. 129-257.
Chivu, Gheorghe / Costinescu, Mariana 1974: Bibliografia filologică românească. Secolul al XVI-lea, București.
Gheție, Ion 1968: Cu privire la textele slavo-române cu traducere interliniară din secolele al XVI-lea și al XVII, în „Limba română”, XVI, nr. 1, p. 75-78.
Gheție, Ion 1975: Baza dialectală a românei literare, București, Editura Academiei.
Gheție, Ion / Mareș, Al. 1985: Originile scrisului în limba română, București, Editura Științifică și Enciclopedică.
Mareș, Al. 1969: Prima pravilă bisericească tipărită în limba română și raporturile ei cu cele mai vechi versiuni ale Nomocanonului prescurtat, în Studii de limbă literară și filologie, București, Editura Academiei Române, p. 269-293.
Panaitescu, P. P. 1965: Începuturile și biruința scrisului în limba română, București. 
Rizescu, I. 1965: Un text puțin cunoscut de drept vechi românesc, în Omagiu lui Alexandru Rosetti, București, Editura Academiei, p. 767-771.
Rizescu, I. 1968: Raportul dintre versiunea slavă și cea românească a Pravilei ritorului Lucaci (1581), în „Limba română”, XVII, nr. 5, p. 439 – 447.
Rizescu, I. 1971: Pravila ritorului Lucaci. Text stabilit, studiu introductiv și indice de ~ , București, Editura Academiei.
Smochină, Nicolae N. / Smochină, N. 1965: O pravilă românească din veacul al XVI-lea: Pravila sfinților părinți după învățătura lui Vasile cel Mare, întocmită de ritorul Lucaci (1581), în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXXIII, nr. 11-12.