Pravila lui Coresi

Colaționare: Roxana Vieru

Prezentare text: Gheorghe Chivu

Traducere prezentare: Adina Chirilă

 

Este un text de drept canonic, cel mai vechi păstrat în spaţiul românesc.
Singurul exemplar cunoscut al Pravilei atribuite diaconului Coresi se păstrează la Biblioteca Academiei din Bucureşti, sub cota CRV 15A. A fost descoperit de Andrei Bîrseanu, în august 1921, în cadrul expoziţiei organizate la Sighet de “Asociaţiunea pentru cultura poporului român din Maramureş”. Făcea parte, alături de un fragment din Catehismul coresian şi de câteva texte manuscrise mai târzii, dintr-un miscelaneu găsit de Artemiu Anderco în podul bisericii vechi din Ieud. După intrarea, prin donaţie, în fondurile Bibliotecii Academiei Române, miscelaneul a fost înregistrat, cu structura iniţială, sub cota ms. rom. 5032 şi a figurat decenii la rând ca Manuscrisul de la Ieud. Filele conţinând fragmentul de Pravilă (ca de altfel şi cele aparţinând Catehismului) au fost separate recent (după 1990) de filele manuscrise din ms. rom. 5032 şi înregistrate, ca unitate distinctă, drept „carte românească veche”.
Pravila atribuită lui Coresi este o versiune revizuită şi adaptată la normele literare munteneşti a unei traduceri foarte probabil nord-moldoveneşti a Nomocanonului prescurtat. 
Cartea, de format in -40, este tipărită pe pe hârtie fără filigran, produsă la Braşov, între anii 1560 şi 1562. Imprimarea textului a fost făcută cu cerneală neagră şi roşie, utilizând slove chirilice ce aparţin la două corpuri de literă distincte, foarte probabil în cadrul tipografiei coresiene (doar astfel putându-se explica accesul concomitent la două corpuri de literă folosite în tipărituri scoase de diacon în oficina braşoveană). 
Exemplarul unicat păstrat la Biblioteca Academiei din Bucureşti este incomplet. Fragmentul de tipăritură cunoscut este format din 12 file, cu numerotare modernă, singurele păstrate din cele 28 câte va fi avut iniţial cartea. (Lipsesc începutul şi sfărşitul textului, existând de asemenea lacune între actualele file 6 şi 7, respectiv 7 şi 8). Pravila, ce a avut foarte probabil titlul Pravilă de ispravă oamenilor şi de toate păcatele şi greşalele, cuprinde Pravila sfinţilor 318 părinţi din Niceea, Pravila sfinţilor oteţi după învăţătura marelui Vasilie şi omilia intitulată Tâlcovania evangheliei de la giudecată.  
Textul face parte dintr-o serie de copii şi de prelucrări ale primei versiuni româneşti a Pravilei (posibilă compilaţie bazată pe o serie de traduceri din surse slavone), între care se află Pravila ritorului Lucaci şi Pravila de ispravă oamenilor. (Unii cercetători consideră că Pravila de ispravă oamenilor, manuscris din secolul al XVII-lea, este o copie indirectă a versiunii tipărite.) Un copist anonim din zona Măhaci a efectuat, la începutul secolului al XVII-lea, o copie fidelă după Tâlcul evangheliei de la judecată, omilia ce formează partea finală a tipăriturii, copie păstrată în actualul Codex Sturdzanus.
Pravila atribuită lui Coresi a fost publicată în facsimile de către Ion Bianu (în 1925), iar C. A. Spulber a oferit prima transcriere a textului (în 1930).
Pentru varianta digitizată a tipăriturii a fost utilizată, ca text de bază, ediția critică publicată de Gh. Chivu (în 1982).

BIBLIOGRAFIE 

Chivu, Gheorghe 1977: Un text românesc inedit în Codex Sturdzanus: Pravila sfinţilor părinţi, în “Limba română”, nr. 3, p. 281-287.
Chivu, Gheorghe 1982: Pravila lui Coresi. Text stabilit, studiu filologic, studiu lingvistic și indice de ~ , în Texte românești din secolul al XVI-lea, 1. Catehismul lui Coresi, II. Pravila lui Coresi, III. Fragmentul Todorescu, IV. Glosele Bogdan, V. Prefețe și epiloguri. Ediții critice de Emanuela Buză, Gheorghe Chivu, Magdalena Georgescu, Ion Gheție, Alexandra Roman Moraru, Florentina Zgraon. Coordonator Ion Gheție, [București], Editura Academiei, p. 129-257.
Chivu, Gheorghe / Costinescu, Mariana 1974: Bibliografia filologică românească. Secolul al XVI-lea, București, Editura Academiei, p. 146-147
Constantinescu, Radu 1984: Vechiul drept românesc scris. Repertoriul izvoarelor 1340-1640, Bucureşti.  
Gheţie, Ion / Mareş, Alexandru 1985: Originile scrisului în limba română, [București], Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, p. 274-280.
Gheţie, Ion / Mareş, Alexandru 1994: Diaconul Coresi şi izbânda scrisului în limba română, Bucureşti, Editura Minerva, p. 80-89. 
Mareş, Alexandru 1969: Prima pravilă bisericească tipărită în limba română şi raporturile ei cu cele mai vechi versiuni ale Nomocanonului prescurtat, în Studii de limbă literară şi filologie, I, Bucureşti, Editura Academiei, p. 269-293.