Molitevnic rumânesc

Colaționare: Bogdan Țâra

Prezentare text: Bogdan Țâra

Traducere prezentare: Adina Chirilă

 

Carte ortodoxă de rugăciuni pentru conferirea sfintelor taine și a altor rînduieli bisericești, tipărită de Coresi prin anii 1567-1568, odată cu Tâlcul evangheliilor (Gheție 1998:10-11, 15). 
Molitvenicul, singurul text românesc de acest fel tipărit în secolul al XVI-lea, este legat împreună cu textul Cazaniei I, motiv pentru care a fost considerat o anexă a cărții respective. Din această scriere s-au păstrat primele 14 file in-folio (f. 249-252 și 255-264) (v. Drimba 1998: 20; cf. și Gheție 1998:15). Pe foaia de titlu sînt menționate părțile principale ale Molitvenicului: Molitvele, Botezul, Cununia, Cuminecătura, Tipicul leturghieei, Vecernia, Slujba de dămâneață, Cântecele den psalomi și den evanghelie, Petrecătura morților, iar în Polojenie [Introducere] se dau explicații despre conținutul și proveniența fiecărei părți (v. Coresi 1998: 189-190).
Fiind legate împreună, e foarte posibil ca Molitvenicul să fi fost imprimat în aceeași perioadă cu Tîlcul evangheliilor, adică între 1567 și 1568, dar nu se poate stabili cu precizie când (v. Mareș 1967: 119-127). 
Conform mențiunii din epilogul Cazaniei I, diaconul Coresi a fost tipograful care a imprimat acest text. Locul în care acesta a tipărit Molitvenicul ar putea fi, după opiniile celor care au studiat pînă acum subiectul, una dintre localitățile: Brașov, Sibiu, Sas-Sebeș, Teiuș, Alba Iulia, Abrud sau la Cluj (v. Gheție 1998: 11, 16).
Întemeiați pe argumente lingvistice, cei mai mulți dintre filologi consideră că traducerea originală provine din zona Banat-Hunedoara, iar faptele muntenești din limba acestei scrieri se explică prin intervenția tipografului Coresi (v. Buză 1982: 13-36; Gheție 1998: 16). Având în vedere intensa circulație a clericilor traducători, a copiștilor, a tipografilor și, implicit, a textelor în toate zonele românești din epoca veche, fenomenele aparținătoare mai multor graiuri sau variante literare românești din limba aceluiași text ar putea să se explice nu neapărat prin originea locală a originalului, ci prin deprinderile de comunicare lingvistică ale celor care au scris ori au tradus textul în orice zonă a spațiului românesc, folosindu-se și de traduceri anterioare, venite din alte regiuni. 
În privința autorului traducerii, unii cercetători consideră că ar fi maghiarul Miklós Forró, episcopul calvin Gheorghe de Sângeordz (v. Gheție 1998: 17, unde se indică și bibliografia). Lipsa unor probe concludente în favoarea ipotezelor de mai sus îl determină pe Ion Gheție să nu le accepte. În concepția sa, „Limba îngrijită și aleasă în care sunt scrise Cazania I și Molitvenicul ne îngăduie să vedem în autorul traducerii un român învățat, care avea deprinderea de a transpune textele religioase în limba sa maternă” (Gheție 1998: 17; Gheție / Mareș 1994: 119).
Se pare că Molitevnicul rumânesc a fost tradus din maghiară. Agenda tipărită de Gáspár Heltai la Cluj (ed. I, 1551; ed. a II-a, 1559) este sursa cea mai des indicată de specialiști. S-a emis și ipoteza ca traducătorul ar fi utilizat o variantă slavonă a textului maghiar sau ca ar fi tradus o altă scriere slavonă (v. toate părerile la Gheție 1998: 16; Gheție / Mareș 1985: 267-268).
Toți cercetătorii de până acum sînt de acord în privința apartenenței acestei scrieri la categoria textelor românești de inspirație calvină.
Fragmentul păstrat din Molitvenicul rumânesc a fost editat integral de Nerva Hodoș  și de Vladimir Drimba. Fragmente din același text au mai publicat: Al. Mareș și T. Furdui (SCL, XXIV, 1973,nr. 1, p.57-58), P. Binder (LR, XXII, 1973,nr.4, p. 301-304) și L. Onu (LR, XXII, 1973, nr. 5, p. 451-466) (apud Gheție 1998: 15).
Pentru varianta digitizată a Molitvenicului am utilizat, ca text de bază, ediția critică publicată de Vladimir Drimba, după care am colaționat-o cu originalul și am revenit asupra interpretării unor slove din perspectiva istoriei vechii române literare.

BIBLIOGRAFIE

Buză 1982: Contribuții la localizarea Tîlcului evangheliilor și Molitevnicului românesc (1567-1568), în Cele mai vechi texte românești. Contribuții filologice și lingvistice, București, p.13-36.
Coresi 1998: Coresi, Tâlcul evangheliilor și Molitvenic rumânesc, Ediție critică de Vladimir Drimba, Cu un studiu introductiv de Ion Gheție, București, Editura Academiei Române.
Drimba 1998: Notă asupra ediției, în Coresi 1998: 19-27.
Gheție 1998: Studiu introductiv la Coresi 1998: 9 -15.
Gheție, Ion / Mareș, Al. 1985: Originile scrisului în limba română, București, Editura Științifică și Enciclopedică.
Gheție, Ion / Mareș, Al. 1994: Diaconul Coresi și izbânda scrisului în limba română, București, Editura Minerva.
Ivănescu, G. 1989: Studii de istoria limbii române literare, Ediție îngrijită și Postfață de Al. Andriescu, Iași, Editura Junimea, p.15-52.
Mareș, Al. 1967: Când și unde s-au tipărit Tîlcul evangheliilor și Molitvenicul românesc? , în „Limba română”, XVI, nr.2, p. 119-130.