Leastvița sau Scara Raiului

Colaționare: Bogdan Țâra

Prezentare text: Bogdan Țâra

Traducere prezentare: Adina Chirilă

 

Cod de asceză și conduită creștină, destinat normării vieții monahale, întocmit de Ion Scărarul (Scolasticul sau Sinaitul).
Prima varianta românească a Leastviței se păstrează la Biblioteca Academiei Române, sub cota ms. nr. 5419, unde a ajuns în 1963 de la familia Ghibănescu, ultimul deținător (v. Paul, Mihai 1964: 1069-1070; Zgraon, Florentina 1976: 277-278).
Manuscrisul, de format in-folio (30,7 x 20,2 cm), are 288 de file și reprezintă o copie făcută la mănăstirea Secu după traducerea lui Varlaam. Textul este scris cu cerneală de culoare cafenie și roșie (numai frontispiciul, titlurile și slovele inițiale) pe hîtrie cu filigran (vezi mai pe larg Zgraon, Florentina 1976: 276; Panaite, Oana 2007: 23-25).
După cum se menționează pe foaia de titlu a manuscrisului, textul a fost tradus din slavonă, la Mănăstirea Secu, de călugărul Varlaam, care, mai tîtziu, a devenit mitropoplit al Moldovei. Traducătorul s-a folosit de o versiune slavonă a originalului neogrec al lui Maximos Margounios (v. Olteanu, P. 1970: 534-567; Panaite, Oana 2007: 26-34).
Traducerea s-a făcut, probabil, între anii 1602 și 1613, iar copia, executată de un călugăr instruit după autograful traducătorului, ar putea fi datată între deceniile al II-lea și al IV-lea din secolul al XVII-lea (v. Zgraon, Florentina 1976: 279-280; CLRV, I 1994: 158).
Fiind „un îndreptar de conduită morală nu numai în mediul monahal, ci și în cel laic” (Panaite, Oana 2007: 27), Leastvița sau Scara Raiului a avut o largă circulație în spațiul românesc, dar o ediție a acestui text reprezentativ pentru vechea română literară nu s-a publicat pînă în anul 2007 (v. Leastvița 2007).
Pentru Corpusul electronic, am utilizat textul din ediția citată, pe care l-am colaționat cu manuscrisul original.                   

BIBLIOGRAFIE

CLRV, I 1994: Crestomația limbii române vechi. Volumul I (1521 -1639), alcătuit de Emanuela Buză, Magdalena Georgescu, Alexandru Mareș și Florentina Zgraon. Coordonator Alexandru Mareș, [București], Editura Academiei Române, p. 158-161.
Corneanu, Nicolae 1964: Contribuții ale tălmăcitorilor români la cunoașterea „Scării” Sfîntului Ioan Sinaitul, în „Studii teologice”, nr. 3-4, p.147-158.
Fecioru, D. 1952: Manuscrisele de la Neamțu. Traduceri din Sfinții Părinți și din scriitorii bisericești, în „Studii teologice”, seria II, anul IV,sept.-oct., p. 459-487.
Ghibănescu, Gh. 1914: O nouă lucrare a Mitropolitului Varlaam (Leastvița lui Ioan Scărariul), în „Arhiva”, XXV, nr. 3-4, p. 65-107.
Leastvița 2007: Leastvița sau Scara Raiului de Ioan Scărarul. Ediție jubiliară dedicată Sfântului Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, autorul traducerii. Ediție, notă asupra ediției și glosar de Oana Panaite. Prefață și revizuirea transcrierii interpretative de Eugen Munteanu. Tipărită cu binecuvântarea I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei,Locțiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe române, Iași, Trinitas. 
Munteanu, Eugen 1995: Studii de lexicologie biblică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”.
Munteanu, Eugen 2007: Prefață. Mitropolitul Varlaam, cărturar și reformator al limbii române literare, în Leastvița 2007: 7-21.
Onu, Liviu 1958: Observații cu privire la contribuția lui Varlaam la dezvoltarea limbii române literare, în De la Varlaam la Sadoveanu, București, ESLA, p. 35-60.
Olteanu, P. 1970: Metoda filologiei comparate în studierea izvoarelor și în identificarea versiunii neogrecești a operei „Scara”, tradusă de mitropolitul Varlaam, în „Mitropolia Olteniei”, nr. 5-8, p. 534-567.
Panaite, Oana 2007: Notă asupra ediției, în Leastvița 2007: 23-44.
Paul, Mihai 1964: Leastvița (Scara raiului) – traducerea lui Varlaam de la Secu într-o nouă redacție, în „Biserica Ortodoxă Română”, nr. 11-12, p.1069-1084.
Zgraon, Florentina 1976: Considerații filologice asupra primei traduceri manuscrise a Scării lui Ioan Sinaitul, în LR, XXV, nr. 3, p. 275-288.
Zgraon, Florentina 1977: Manuscrisele românești ale Leastviței pînă la jumătatea secolului al XVIII-lea. Probleme de filiație, în LR. XXVI, nr. 5, p.517-531.