Glosele Bogdan

Colaționare: Roxana Vieru

Prezentare text: Bogdan Țâra

Traducere prezentare: Adina Chirilă

Text laic aparținător domeniului juridic, ce cuprinde cuvinte românești prin care sunt glosați unii termini slavoni din Sintagma lui Matei Vlastaris. Glosele sînt scrise, cu o singură excepție, pe marginea albă a filelor manuscrisului slavon, păstrat la Biblioteca de Stat din Moscova, sub cota Fondul Egorov, 98, nr. 65/65. Această listă e considerată a fi unul dintre cele mai vechi lexicoane bilingve românești (Georgescu 1982: 418)
Textul poartă numele slavistului Ioan Bogdan, care l-a descoperit în anul 1890, „la Expoziția arheologică organizată la Muzeul Istoric din Moscova, cu prilejul celui de-al VIII-lea Congres Arheologic din Rusia” (v. Georgescu 1982: 367; Bogdan 1890: 727-752).
Magdalena Georgescu susține, cu argumente convingătoare, că avem a face cu autograful traducătorului (v. Georgescu 1982: 372-374).
Manuscrisul Sintagmei lui Matei Vlastaris, scris pe hîrtie apuseană de bună calitate, cu două tipuri de filigran, și legat în coperți de lemn îmbrăcate în piele, are 460 de file, cu dimensiunile de 31,5 x 21 cm., dintre care numai 454 sînt scrise. Pe fiecare pagină sînt 26 de rînduri, scrise cu cerneală de culoare brun închis (textul propriu-zis) și roșie (slovele inițiale și titlurile subcapitolelor). Textul românesc cuprinde 662 de glose, alcătuite din 1-2 cuvinte sau, rareori, dintr-o propoziție ori frază, scrise cu cerneală neagră, de regulă pe spațiile albe din dreapta sau din stînga filelor, de cîteva ori și pe cele din susul ori din josul paginii, iar o dată interliniar. Prima glosă este însemnată pe fila 2ʳ, iar următoarele de la fila 86 la 454ʳ (v. mai mult la Georgescu 1982: 367-371).
Datarea manuscrisului slavon al Sintagmei lui Matei Vlastaris, pe baza studiului filigranologic, între 1516 și 1536 a permis indicarea datei a quo pentru Glosele Bogdan după 1536, iar datarea ad quem, stabilită prin studiul limbii și grafiei textului, ar fi „deceniul al IV-lea al secolului al XVII-lea” (v. Georgescu 1982: 376; v. și Gheție / Mareș 1985: 290).
Studiind manuscrisul Sintagmei, I. Bogdan consideră că textul ajuns la lavra Poceaev din Ucraina, unde s-au găsit și alte cărți moldovenești, a fost scris în Moldova. Tot el, localizează glosele românești în nordul Moldovei, ipoteză acceptată de majoritatea cercetătorilor și susținută, mai recent, cu numeroase argumente lingvistice, de Magdalena Georgescu (v. Bogdan 1890: 751-752; Georgescu 1982: 376-381). Al. Rosetti a crezut, mai întîi, că glosele au fost scrise în Moldova de un ardelean (Rosetti 1924: 5), iar mai tîrziu a susținut că provin din Maramureș - Transilvania de Nord (Rosetti 1978: 492).
Scrierea îngrijită, respectarea unor norme ortografice și cunoașterea limbii slavone indică în persoana traducătorului un cărturar deprins cu scrisul și cu cititul cărților, care putea fi „un cleric (eventual călugăr ) din Moldova secolelor al XVI-lea sau al XVII-lea, când credem că au fost întocmite glosele” (Georgescu 1982: 384; v. și Gheție / Mareș 1985: 291).
Deși Glosele Bogdan se rînduiesc între textele importante ale istoriei scrisului și limbii române vechi, n-au fost publicate integral decît în 1982 , în ediția critică întocmită de Magdalena Georgescu (v. Georgescu 1982).
Pentru reproducerea digitizată a textului, s-a utilizat această ediție și microfilmul de la Biblioteca Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” din București, în care se reproduce integral manuscrisul păstrat la Moscova.

BIBLIOGRAFIE

Chivu, Gheorghe / Costinescu, Mariana 1974: Bibliografia filologică românească. Secolul al XVI-lea, București.
Bogdan, Ioan 1890: Glose române într-un manuscris slavon din secolul XVI, în „Convorbiri literare”, XXIV (1890), nr. 9, p. 727-752.
Georgescu, Magdalena 1982: Glosele Bogdan. Text stabilit,studiu filologic, studiu lingvistic și indice de  ~ , în Texte românești din secolul al XVI-lea. Text stabilit, studiu filologic, studiu lingvistic și indice de ~  în Texte românești din secolul al XVI-lea, 1. Catehismul lui Coresi, II. Pravila lui Coresi, III. Fragmentul Todorescu, IV. Glosele Bogdan, V. Prefețe și epiloguri. Ediții critice de Emanuela Buză, Gheorghe Chivu, Magdalena Georgescu, Ion Gheție, Alexandra Roman Moraru, Florentina Zgraon. Coordonator Ion Gheție, [București], Editura Academiei, p. 365- 463.
Gheție, Ion 1975: Baza dialectală a românei literare, București, Editura Academiei.
Gheție, Ion / Mareș, Al. 1985: Originile scrisului în limba română, București, Editura Științifică și Enciclopedică, p.289-292.
Ivănescu, G. 1948: Problemele capitale ale vechii române literare, Iași, 1948 (extras din BIFR, XI-XII, 1944-1945, apărut în 1948), p. 81-82; ediția a II-a, Iași, 2012, p. 80-81.
Mihăilă, Gheorghe 1972: Contribuții la istoria culturii și literaturii române vechi, București, Editura Minerva, p. 280-285.
Rosetti, Alexandru 1924: Étude sur le rhotacisme en roumain, Paris.
Rosetti, Alexandru 1978: Istoria limbii române. I. De la origini pînă în secolul al XVII-lea, ediția a II-a, [București], Editura Științifică și Enciclopedică.
Strungaru, Diomid 1966: Începuturile lexicografiei române, în „Romanoslavica”, XIII, p. 141-158.