Coresi, Tetraevanghelul (1560-1561)

Transcriere: Ioana Ciobanu

Colaționare: Roxana Vieru

Prezentare text: Bogdan Țâra

Traducere prezentare: Adina Chirilă 

 

Carte de cult esențială pentru bisericile creștine. Cuprinde cele patru evanghelii, însoțite de unele comentarii. Este considerată a fi una dintre cele mai importante scrieri bisericești din secolul al XVI-lea traduse în limba română.
Din Tetraevanghelul tipărit de Coresi se cunosc nouă exemplare, dintre care patru se află la Biblioteca Academiei Române, sub cotele CRV II 10 unicat și CRV II D1 – D3, iar celelalte se afla la biblioteci din Cluj-Napoca, Sibiu, Făgăraș, Deva și la Muzeul Național din Budapesta. Dintre acestea, numai exemplarul de la Budapesta este complet, celelalte fiind mai mult sau mai puțin lacunare (v. Gheție / Mareș 1994: 67; v. și Dimitrescu 1963: 29-36).
Cei mai mulți dintre cercetători au considerat că traducerea în română s-a făcut după versiunea slavonă a Tetraevanghelului tipărit de Macarie, la Tîrgoviște, în 1512 (Gheție / Mareș 1994 : 69 și nota 13). Al. Mareș susține, însă, că „alcătuitorii versiunii românești nu au apelat la versiunea lui Macarie, ci la o versiune slavonă diferită, care a stat și la baza ediției brașovene din1562 (față de versiunea lui Macarie, aceasta prezintă o serie de deosebiri atît în textul evangheliilor, cît și în cel al indicațiilor tipiconale)” (Gheție / Mareș 1994: 69; v. și Mareș 1967a: 659-662; Mareș 1982b: 198-208).
Dintre exemplarele existente în țară, cel găsit la mănăstirea Ciolanu (aflat acum la B.A.R., sub cota 10) este cel mai bine conservat, însă nu este complet. Florica Dimitrescu l-a utilizat ca text de bază pentru realizarea ediției din 1963, dar a recurs și la alte exemplare pentru reconstituirea textului inițial. Conform descrierii făcute de autoarea ediției, acest exemplar „este un volum in-folio de 246  de file nepaginate, grupate în 32 de caiete de cîte 8 file, cu excepția caietelor 1 (cu 7 file), 14 (cu 7 file), 23 (cu 7 file), 30 (cu 6 file din care lipsesc ultimele 2 file după 229 ͮ ) și 32 (cu 6 file din care lipsește o filă după 246 ͮ )” (Dimitrescu 1963: 30). Dimensiunile paginilor sînt de 30 x 18 cm și conțin, de regulă, cîte 24 de rînduri imprimate cu cerneală neagră și, în cazul inițialelor de la începutul fiecărui capitol, cu roșie. Paginile de început ale fiecărei evanghelii conțin frontispicii identice cu cele din Evangheliarul lui Macarie (ibidem). Textul evangheliilor și epilogul sînt redate în română, iar indicațiile tipiconale și scara textului sînt reproduse în slavonă (v. Gheție / Mareș 1994: 67).
Conform informațiilor din epilog, Tetraevanghelul a fost tipărit la Brașov, între 3 mai 1560 și 30 ianuarie 1561, de Coresi și diacul Tudor, sub patronajul lui Johannes Benkner (Gheție / Mareș 1985: 345).
Persoana traducătorului și localizarea textului folosit de Coresi pentru imprimarea acestei cărți au generat numeroase discuții și ipoteze, conform cărora textul ar fi fost tradus de o singură persoană sau de mai multe, originare din Maramureș, Bihor, nordul Moldovei, din sud-vestul Transilvaniei sau din Șcheii Brașovului, iar traducerea, în limba căreia se găsesc și fenomene lingvistice de tip nordic, se putea face în una din zonele enumerate mai sus. Este posibil ca diaconul Coresi să fi utilizat și alte variante ale acestei traduceri (cf. Dimitrescu 1963: 20-24; Mareș 1967a: 659-662; Zgraon 1982: 317-344; Gheție / Mareș 1994: 70-73 ș.a.).
Tetraevanghelul lui Coresi a fost editat, fără pretenții filologice, în 1889, de arhiereul dr. Gherasim Timuș Piteșteanu, care îl descoperise cu un an mai devreme, împreună cu C. Erbiceanu, la mănăstirea Ciolanu (v. Timuș Piteșteanu 1889), și, într-o ediție academică, de Florica Dimitrescu în anul 1963 (v. Dimitrescu 1963).
Pentru varianta digitizată a Tetraevanghelului, s-au utilizat facsimilele din ediția publicată de Florica Dimitrescu. Pentru Corpusul electronic nu s-a utilizat varianta transliterată a textului, ci s-a realizat o altă transcriere.

BIBLIOGRAFIE

Chivu, Gheorghe / Costinescu, Mariana 1974: Bibliografia filologică românească. Secolul al XVI-lea, București.
Ciobanu, Ștefan 1947: Istoria literaturii române vechi, vol. I, București.
Dimitrescu, Florica 1963: Tetraevanghelul tipărit de Coresi, Brașov, 1560-1561, comparat cu Evangheliarul lui Radu de la Mănicești, 1574. Ediție alcătuită de ~ , București, Editura Academiei. 
Dimitrescu, Florica 1967: Despre raporturile dintre Tetraevanghelul lui Coresi (1561) și Evangheliarul manuscris din Londra (1574), în „Studii și cercetări lingvistice”, XVIII, nr. 4, p. 447-454.
Drăganu, N. 1920-1921: Un pasaj din Evangheliarul de la 1560-61 al lui Coresi rău înțeles pînă acum, în „Dacoromania”, I, p. 349-356.
Dudaș, Fl. 1987: Vechi cărți românești călătoare, București, Editura Sport·Turism.
Gheție, Ion 1967a: Raportul dintre Tetraevanghelul lui Coresi și Evangheliarul din Londra,  în „Studii și cercetări lingvistice”,XVIII, nr. 3, p. 313 -324.
Gheție, Ion 1967b: Din nou despre raportul dintre Tetraevanghelul lui Coresi și Evangheliarul din Londra. Chestiuni de metodă, în „Studii și cercetări lingvistice”, XVIII, nr. 6, p. 641-650.
Gheție, Ion 1975: Baza dialectală a românei literare, București, Editura Academiei.
Gheție, Ion / Mareș, Al. 1985: Originile scrisului în limba română, București, Editura Științifică și Enciclopedică.
Gheție, Ion / Mareș, Al. 1994: Diaconul Coresi și izbânda scrisului în limba română, București, Editura Minerva.
ILRL 1997: Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), de Gheorghe Chivu, Mariana Costinescu, Constantin Frâncu, Ion Gheție, Alexandra Roman Moraru și Mirela Teodorescu, coordonator Ion Gheție, București, Editura Academiei Române
Ionescu, I. 1979: În legătură cu originalul românesc al Tetraevanghelului coresian, în „Limba română”, XXVIII, nr.2, p. 207-208.
Iorga, N. 1904: Istoria literaturii religioase a românilor pînă la 1688, București, Editura Socec.
Mareș, Al. 1967a: Precizări în legătură cu traducerea Tetraevanghelului lui Coresi, în „Studii și cercetări lingvistice”, XVIII, nr. 6, p. 651-668.
Mareș, Al. 1967b: Observații cu privire la Evangheliarul din Petersburg, în „Limba română”, XVI, nr. 1, p. 65-75.
Mareș, Al. 1982a: Originalele primelor traduceri românești ale Tetraevanghelului și Psaltirii, în Cele mai vechi texte românești. Contribuții filologice și lingvistice, coord. Ion Gheție, București, 1982, p. 183-206.. 
Mareș, Al. 1982b: Originalele cărților coresiene. Pe marginea unei ipoteze recente, în „Revista de istorie și teorie literară”, 31, nr.2, p. 198-208.
Panaitescu, P. P. 1965: Începuturile și biruința scrisului în limba română, București. 
Timuș Piteșteanu, Gherasim 1889: Tetraevanghelul lui Coresi, reimprimat după ediția primă din 1560-1561, de arhiereul dr. ~ , cu o prefață de Constantin Erbiceanu, București.
Zgraon, Florentina 1982: Localizarea Tetraevanghelului coresian din 1561, în Cele mai vechi texte românești. Contribuții filologice și lingvistice, coord. Ion Gheție, București, 1982, p. 317-344.