Apostolul Coresi

Transcriere: Ana Sabie

Colaționare: Roxana Vieru

Prezentare text: Bogdan Țâra

Traducere prezentare: Adina Chirilă

 

Carte religioasă, uzuală în săvîrșirea cultului creștin, din care s-au păstrat trei exemplare incomplete, aflate în colecțiile Bibliotecii Academiei Române.
Tipăritura, de format in-folio, este imprimată cu cerneală neagră și roșie pe hîrtie cu filigran, fabricată la Brașov. Faptele apostolilor și Epistolele sînt redate în română, iar indicațiile tipiconale, în slavonă (Gheție, Ion / Mareș, Al 1985: 200).
Conform opiniei general acceptate de specialiști, textul a fost tipărit de Coresi la Brașov, cel mai probabil în 1563 sau 1566.
Cu privire la autorul traducerii, s-au emis mai multe ipoteze. După unii, traducătorul ar fi fost diaconul Coresi sau un transivănean din zona Brașovului. Alți cercetători consideră, însă, că tălmăcirea s-a făcut prin contribuția mai multor traducători și că ar putea să descindă „din aceeași traducere din care derivă și versiunea Codicelui Voronețean” (Gheție, Ion / Mareș, Al. 1985: 202, vezi și p. 198-199).
Despre locul în care s-a făcut traducerea textului imprimat la Brașov s-au exprimat, de asemenea, mai multe opinii (vezi sinteza discuțiilor la Gheție, Ion / Mareș, Al. 1985: 202, 207-209; cf. și Costinescu, Mariana 1982: 94-95). Conform uneia dintre cele mai recente părei, versiunea tipărită de Coresi „s-a constituit prin prelucrarea a două traduceri independente. Prima traducere (pe care o urmează și celelalte versiuni românești ale Apostolului din secolul al XVI-lea) a fost transpusă din slavonă, fiind cunoscută editorilor prin intermediul unei copii moldovenești lacunare. Porțiunea de text lipsă (începînd probabil cu Epistola către romani) a fost completată prin recurgerea la o traducere efectuată după textul german al Bibliei lui Luther”  (v. CLVR I. 1994: 84; v. și Gheție, Ion / Mareș, Al. 1994: ...).
Editarea Apostolului românesc la Brașov este, foarte probabil, o inițiativă luterană, dar traducerea inițială putea fi determinată de tendința românilor de a-și folosi limba maternă în biserică (cf. Gheție, Ion / Mareș, Al. 1985: 204).
Pînă în prezent nu avem decît ediția publicată de Ioan Bianu (v. Bianu, Ioan 1930), o ediție anastatică, cuprinzînd fotocopii ale textului. 
Pentru Corpusul electronic au fost utilizate fotocopiile publicate de I. Bianu.

BIBLIOGRAFIE

Bianu, Ioan 1930: Texte de limbă din secolul al XVI-lea. IV. Lucrul apostolesc. Apostolul tipărit de diaconul Coresi în Brașov la anul 1563, București.
Blücher, G. 1967: Filigranele brașovene și tipăriturile chirilice din secolul al XVI-lea, în „Revista bibliotecilor”, XX, nr. 7, p.421-426.
Chivu, Gheorghe / Costinescu, Mariana 1974: Bibliografia filologică românească. Secolul al XVI-lea, București.
Corlăteanu, N. 1960: În jurul unei controverse filologice (Raporturile dintre „Codicele Voronețean” și „Lucrul apostolesc” al lui Coresi), în „Studii și cercetări lingvistice”, nr.3, p. 443-457.
Costinescu, Mariana 1980: Biblia lui Luther, unul din izvoarele Apostolului coresian, în LR, XXIX, nr. 2, p. 127-137.
Costinescu, Mariana 1982: Versiunile din secolul al XVI-lea ale Apostolului. Probleme de filiație și localizare, în Cele mai vechi texte românești. Contribuții filologice și lingvistice, București, p.93-145.
CLRV  I. 1994: Crestomația limbii române vechi. Volumul I (1521 -1639), alcătuit de Emanuela Buză, Magdalena Georgescu, Alexandru Mareș și Florentina Zgraon. Coordonator Alexandru Mareș, [București], Editura Academiei Române, p. 84-87.
Gafton, Alexandru 2003: Studiu filologic, în Codicele Bratul. Ediție de text de ~ , Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, p. IX-CXII.
Gheție, Ion 1975: Baza dialectală a românei literare, București, Editura Academiei, p. 247-256.
Gheție, Ion 1981: Maramureșul și textele rotacizante, în „Limba română”, XXX, nr. 2, p. 155-164.
Gheție, Ion / Mareș, Al. 1985: Originile scrisului în limba română, București, Editura Științifică și Enciclopedică, p.199-204.
Gheție, Ion / Mareș, Al. 1994: Diaconul Coresi și izbânda scrisului în limba română, București, Editura Minerva.
Iorga, N. 1904: Istoria literaturii religioase a românilor pînă la 1688, București, Editura Socec.
Ivănescu, G. 1980: Istoria limbii române, Iași, Editura Junimea, p. 564-566.
Ivănescu, G. 1989: Studii de istoria limbii române literare, Ediție îngrijită și Postfață de Al. Andriescu, Iași, Editura Junimea, p. 43-52.
Mareș, Al. 1976: „Apostolul” Iorga și cele mai vechi versiuni românești ale „Apostolului”, în „Limba română”, XXV, nr. 5, p. 505-513.
Panaitescu, P. P. 1965: Începuturile și biruința scrisului în limba română, București. 
Pașca, Șt. 1957: Probleme în legătură cu începutul scrisului românesc. Versiuni românești din secolul al XVI-lea ale „Apostolului”, în „Cercetări de lingvistică”, II, p. 47-95.
Rosetti, AL. 1944: Cele mai vechi traduceri de texte religioase. Considerații asupra datării și localizării lor în lumina cercetărilor nouă, în „Revista istorică română”, XIV, p. 1-14.
Rosetti, Al. 1958: Despre raportul dintre „Codicele Voronețean” și „Apostolul” diaconului Coresi, în Omagiu lui Iorgu Iordan, [București], Editura Academiei.
Rosetti, Al. 1961:  Din nou despre raporturile dintre Codicele Voronețean și Apostolul diaconului Coresi, în LR, 1961, nr. 2, p. 133-134.
Rosetti, Al. 1986: Istoria limbii române. Ediție definitivă, București, p. 683-700.