Apostolul Iorga

Colaționare: Alexandru Gafton

Prezentare text: Bogdan Țâra

Traducere prezentare: Adina Chirilă

 

Text religios folosit în săvîrșirea cultului creștin. 
Manuscrisul, din care s-au păstrat numai două file întregi și șapte fragmente din alte foi, a fost găsit de N. Iorga în Transilvania (v. Iorga, N. 1906: 6-7; Gheție, Ion / Mareș, Al. 1985: 204-25). O filă, celelalte fiind pierdute, se păstrează la BAR, sub cota Fragment rom. 2 (Mihăilă, G.1972: 250, nota 1). 
Fragmentele de text ajunse pînă la noi „aparțin unei versiuni slavone cu traducere românească intercalată. Scrierea, cu caractere semiunciale, este deosebit de îngrijită, fiind realizată în două cerneluri: neagră (textul slavon) și roșie (textul românesc și indicațiile tipiconale în limba slavonă). Cele două file conțin fragmente din Epistola către galateni, III, 23 –IV, 9; V 19 – VI, 5, iar patru fragmente care au putut fi identificate […] aparțin Epistolei către efeseni” (Gheție, Ion / Mareș, Al 1985: 205; v. și Mareș, Al. 1976:  505). 
Datarea textului a iscat mai multe controverse. Opinia cea mai recentă este că filele păstrate puteau fi scrise în perioada 1551-1583 (ibidem).
Despre locul în care s-a făcut copia acestei scrieri, s-au formulat mai multe ipoteze: Moldova (Iorga, N. 1906: 3), Muntenia (Bărbulescu, Ilie 1921: 215), sudul Transilvaniei (Rosetti, Al. 1926: 10), centrul Transilvaniei (Ivănescu, G. 1948: 107-108), Muntenia – sud-estul Transilvaniei (Gheție, Ion / Mareș, Al. 1985: 206).
Întrucît textul avea un dublu rost: ecleziastic și didactic, este posibil ca scriptorul să fi fost un monah ortodox, dar „libertatea de care a dat dovadă persoana care a intervenit în structura canonică a textului, schimbînd numerotarea zacealelor, ne îndreaptă atenția, probabil, spre un mediu cultural-religios aflat sub înrîurirea Reformei” (Gheție, Ion / Mareș, Al 1985: 207).
Apostolul Iorga a fost editat integral sau parțial de mai multe ori, dar nu s-a făcut o ediție critică. Pentru Corpusul electronic am transcris, cu unele modificări, textul publicat de N. Iorga.

BIBLIOGRAFIE

Bărbulescu, Ilie 1921: Catolicismul iar nu husitismul inițiator al scrierii limbii române, în „Arhiva”, Iași, XXVIII, nr. 2, p. 215, 290.
Chivu, Gheorghe / Costinescu, Mariana 1974: Bibliografia filologică românească. Secolul al XVI-lea, București.
Costinescu, Mariana 1982: Versiunile din secolul al XVI-lea ale Apostolului. Probleme de filiație și localizare, în Cele mai vechi texte românești. Contribuții filologice și lingvistice, București, p. 93-145.
CLRV I. 1994: Crestomația limbii române vechi. Volumul I (1521 -1639), alcătuit de Emanuela Buză, Magdalena Georgescu, Alexandru Mareș și Florentina Zgraon. Coordonator Alexandru Mareș, [București], Editura Academiei Române, p. 62-65.
Gafton, Alexandru 2003: Studiu filologic, în Codicele Bratul. Ediție de text de ~ , Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, p. IX-CXII.
Gheție, Ion 1975: Baza dialectală a românei literare, București, Editura Academiei, p. 247-256.
Gheție, Ion / Mareș, Al. 1985: Originile scrisului în limba română, București, Editura Științifică și Enciclopedică, p.204-209.
Iorga, N. 1906: Câteva documente de cea mai veche limbă românească (sec. al XV-lea și al XVI-lea, București (extras din AAR, seria II, tom. XXVIII, Mem. Secț. lit., p. 6-7).
Ivănescu, G. 1948: Problemele capitale ale vechii române literare, extras din BIFR, vol. XI-XII, 1944-1945, p. 107-108.
Ivănescu, G. 1989: Studii de istoria limbii române literare, Ediție îngrijită și Postfață de Al. Andriescu, Iași, Editura Junimea, p. 43-52.
Mareș, Al. 1976: „Apostolul” Iorga și cele mai vechi versiuni românești ale „Apostolului”, în „Limba română”, XXV, nr. 5, p. 505-513.
Mihăilă, G. 1972: Contribuții la istoria culturii și literaturii române vechi, București, p. 250-258.
Panaitescu, P. P. 1965: Începuturile și biruința scrisului în limba română, București. 
Pașca, Șt. 1957: Probleme în legătură cu începutul scrisului românesc. Versiuni românești din secolul al XVI-lea ale „Apostolului”, în „Cercetări de lingvistică”, II, p. 47-95.
Rosetti, Al. 1926: Recherches sur la phonétique du roumain au XVIᵉ siècle, Paris.
Rosetti, AL. 1944: Cele mai vechi traduceri de texte religioase. Considerații asupra datării și localizării lor în lumina cercetărilor nouă, în „Revista istorică română”, XIV, p. 1-14.